Departe, în amurgul ud se scaldă
Trupuri ce postesc, spre ceruri se îndreaptă;
Sărmani orfani de arme și de mamă,
Ei au purtat o suferință oarbă.

Un vânt murdar ce trece printre pietre
Adună orice simț și putrede portrete,
Sunt scrijelite-n cicatrici trecute
În cuie de aramă trupuri vagi, pierdute.

Este un semn de molimi și de moarte
Pierdut pe-un front și-n cărți și-n arte,
Precum un gând cu mere coapte
Atunci când mergi în cercuri sparte.