mi-am ridicat pleoapele într-o rochie de ceață
o dimineață ce urlă ca un câine în stână
hrănește ochii mei de tulpină cojită
din cafeaua fără cofeină și zahăr de pământ
cu o nouă zi un nou început o nouă femeie

oglinda din baie aburită dă semn că este în călduri
visul ei de peste noapte o oglindește
o naște de două ori
peste grămezile de nisip antiderapant
de la marginea străzilor
în care câinii își ascund bucățile de carne

de ce credeam că fiecare dimineață are ceva
din toate diminețile trecute în amorțire
când astăzi văd o ceată de îngeri noi
cu stropitori peste grădina de flori funerare
îi văd de două ori o dată îmbrăcați în rochia de ceață
a doua oară miei în stâna asta de lume

un tren mă grăbește prin ceață
trebuie să ajung în orașul Orizont
mă rad și mă fac frumos pentru interviu
sunt două joburi acolo sus
au nevoie de un grădinar de un strungar
e o nouă zi un nou început o nouă femeie