Ca o străină ești, rătăcind pe propriul tău drum.
lumea este acum o fereastră către întuneric. lumina,
cât ar fi ea de îndepărtată, este tot în tine,
adu-o la geam și deschide fereastra, să pot să-ți văd ochii!
i-am privit de atâtea ori de aproape...


numai așa vei putea să vezi în lumină lumea
și toți oamenii care stau la geamuri. ochi în ochi, la geamuri...
cu bine! mai mult nu îți scriu, este de ajuns.
până la urmă, ne vom putea privi, așa cred.


și dacă vor fi niște zâmbete și niște ochi plecați,
poți să consideri că lumea îmi atârnă de conturul gurii
și că ochii mei au început să nu mai poată sprijini
privirea lui Dumnezeu.


lumea îmi atârnă de conturul gurii, obligându-mă să zâmbesc.
of, ce lume grea!...
e și ea om.