Pe drum prăfuit de timp și păcat
Se vede un licăr de dor, de demult...
Se zbate dorința, se-ascunde credința,
Tânjește speranța și caut răspuns.

Răsună-ntrebarea în suflet
Așteapt răspunsul, de ani...
O! care e taina cea mare?
De unde-i minunea ce-o dai?

O stea nu-i minunea, minunea e Isus,
Purtând chip umil de om, cum sunt eu.
Iar taina nu-i glumă, taina-i credința,
Ce-a revărsat-o în noi, Dumnezeu.

Să cânte-omenirea: Slavă!Mesia!
A venit pe pământ pentru noi!
Lăsați să răsune-adevărul
Să știe omenirea că CERUL, e țelul sublim cel avem.

De unde-i minunea?
Minunea-i venită din cer!