ESENÞA UNEI FLORI

-erotic-

Din minunile diverse ce-amintesc de vreo femeie,
Ca o zare luminoasă sau noptateca-nstelare,
Sau statui de zee-antice, mărilor de mituri cheie,
Ca simbol pentru ast farmec prețuiesc mai mult o floare.

A zidirilor semețe albă haină-ncărunțește
Fapte mari și îndrăznețe sunt cuprinse de rugină,
An de an însă natura din cenușă înflorește,
Ea, care uscată fuse rămâne pe veci virgină.

Ale mele gânduri parcă sunt semețe edificii
Și pășesc pe drumul vieții din dale marmoreene;
Tu? Ești floarea tremurândă, semnul scurtelor delicii,
Farmecele-i trecătoare-mi dăruie priviri viclene.

Dar cum vremea trece ziduri, cărări pline de lumină,
Și slăvitele palate, temple, orașe prospere,
Tot ce-a răsărit din tină cu vremea se-nturnă-n tină,
Însă florile plăpânde au eterna re-nviere.

Astfel tot ce voi concepe e sortit neantizării,
Voi intra-n pământul rece; te vei naște din pământ,
Eu cu gândurile-uitate; tu sfidezi legea uitării,
Floarea-i vie-n orice zare, chiar o floare pe-un mormânt.