e o zi adorabilă cât amar de bucurie se dăruiește
ai zice uite ăsta e scopul care ne scuză mijloacele
ai zice și că nu-i așa e doar o magie: uităm să luăm
și frumusețea iese o clipă de sub ocupație

firesc interzis
o scumpă neapărat a cuiva
deseori blondă și amuțită de splendoare
azi ne ocupăm de ea o boss-umflăm cu lupa o
legănăm îi punem fundițe uite că și protestează
poate o și luăm în serios

dar poate suntem și noi implicați altundeva
poate la un birou de mișcare trenăm în
simțuri vegetale ne limpezește tulburent
un ceai de tei un cimitir vesel
de frunze

acolo vine un fel de popă aproape negru face aluzii
la frumusețe zice mă jur pe ce-am mai sfânt
să nu mă mai scol din beție dacă morții nu învie

într-una din zilele astea adorabile cu
o groază visătoare de-atâta amar de bucurie
am să mă-ntorc să vă trăiesc de să mor

ca un prăpădit de învingător