mi-au obosit ochii de cât am privit din fereastră spre tine
în Peninsulă e tăcere și praf
nu vine și nu pleacă nimeni doar Tympul
ninge tăcut peste mările altui cuvânt și cifrele se oglindesc în lumină

aveai forma unui cerc și luna era acolo doar pentru mine
orele se întâmplau nefiresc
învățăm pașii dragul meu îi învățam cu tandrețe
nu trăim doar alunecăm peste țărmuri
culegătorii de scoici și de pietre au plecat
în urma lor doar vântul pe mare alungă tristețea

elegiac oarecum și desigur înalt farul luminează încă o poveste marină
nu e vreme potrivită acum pentru despletite voci prefigurând sfârșitul
eu scriu poezii despre maree despre flux și reflux
tu desenezi cadrane solare cauți urmele inorogului și alergi prin lumină

scara lui Escher și o barcă de hârtie purtându-ne spre porturi imaginare
Alexis în piața Ovidiu cu Remy pasărea lui
cortina se ridică
noi dansând în lună peste ape