Șâ vinea să lumânare latră mersu-ntre picioare doare pasu
Io de gâde am habaru și tai taiu ascut iute perde glasu
Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paște calu
crede și se des cam fată ies din baltă peștili du valu

harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum
rupe le din fustele ne rămân doar crusta și lăcusta-n drum
Doamnili ogoarili șterge lacrima din li în la șubred dealu
A strigat în țintirimu popa șaru lumea-i din opincă șalu

ardemeni sparge lumină șaru strâns de gât amnaru
vini paseri ti duce urcă lemnu bate cuiu suie negru armăsaru
ia din piatra și din apa lunecând la lume toarta
Șâ vinea Domnu trântindu de la stânga brațu poarta

se rupea cămeșili iată-n focu zdrențili șamur din ispita lu
țâța mare de la lemnu lepădând în lume semnu șamurdan a fu
strigând leac din iarbă arsă de muiere duce fierul și îl ia
când la deal când după frunză pierde-n stea duminica

troica vase de pământu rumegă în iesle gându