Români ce făra casă,se bat pentru avere,
Copii ce fără țară,învată să vorbească,
Nu se întorc la mame,chiar dacă țara cere,
Se luptă ca să aiba o viață ca de iască.

S-au dus departe anii,cu pâinea caldă bună,
Plecat-au nu știu unde și oameni și parinți,
Departe pentru banul,ce ca un clopot sună,
Te chiamă să-i fi sclavul,din cap pană in dinți.

Mai ai un pic și gata,te duci făra valoare,
Te vor uita și fii,rămane doar un nume,
De ai noroc pe cruce,va bate un pic de soare,
Și fiul tau de crește,va spune și la lume.

Sunt oameni veseli care,au cumpărat iubirea,
Unde-s ascunși acuma,când au văzut departe,
Prea galben e bogatul și prea urâtă-i firea,
Nu te schimba la suflet,fi simplu ca o carte!