cea mai următoare zi e doar apoi
degeaba glas uitat în penele secundei
mareea vântului din ochiul de altoi
respiră treptele trădând inima undei

și spartul mâine în concentrice buboaie
se-adună visele din catar noroi
lumina sevă se strânge in șuvoaie
cea mai următoare zi e doar apoi

ploua între noi
uneori
și îmbrățișarea noastră era un tub catodic pentru stropi
apoi pe umerii pleșuvi dar goi
se mai scurgea câte-un sărut
parcă nori
și brațele se desfaceau în tramvaie
cu timpuri precise
portrete ne urma o ploaie
accelerate iubiri deșirându-se în mirosul fiordic al serii
cu gânduri omise