citeam ultimul capitol încă o dată
din carte nu-mi rămăsese altceva între mâini
paginile rupte făcuseră insulă
autorul însuși părea că se destramă
în poza cu grimasă de pe contracopertă
nu reușeam să înțeleg
personajul era încă viu

...//când ne-am lipit ultima oară de bara de autobuz
aveai mâinile calde și miros de aluminiu
eu tremuram
silabisesc amintirea asta ca pe-o alveolă
pagina asta e cusută de cotor...//

încep să-nvăț pe de rost paragraful final
citesc despre câini mușcând câini
cum rup din burta celui din urmă fătat
mațele cu lapte

pleacă rîndurile în nisipul de la picioarele mele
prețul
isbn-ul
degetele
încheietura
brațul sprijinit de fotoliu
...insulă prinsă de cotorul atlasului