Tradare


S-a intamplat in noaptea cea salbatica si plina de mister
Cand ploaia era zapada si vantul era ger,
Cand razele focului iti luminau trupul gol
Si-n suflet ganduri rele-ti dadeau ocol.

Atunci si-a lipit timid buzele de ale tale
S-impreunati ati ramas tacuti in nemiscare.
Si corpul ii zvacnea in spasmele durerii
Dar mainile tale calde le dadeau uitarii.

Camasa-i de matase si corpu-i bine conturat
Fredonau un refren greu de-a fi uitat
Ochii vedeau acum ceea ce nu-i de vazut
Si corpurile unite acompaniau cu un cantec mut.

Lumina dulce-a focului se stinse-n noapte-ncetisor
Si o raza de lumina, sani ii mangaia usor.
In somnul ei de inger o priveai inmarmurit
Nestiind dac-acea fiinta poate iubi la nesfarsit,

Asa ca ai plecat... lasand in urma raza cea de luna
Si pe ea visand la tine si viata voastra impreuna.
Si cand a mangaiat in somn cearceaful gol de langa ea
In zorii timpurii ai diminetii, n-a vrut sa creada, nu credea...