Ne pipăia cu degete lichide
o ploaie indecentă și zurlie
eu îți șopteam expresii insipide
și te iubeam...felie cu felie.

Cădea pe noi, călduță și sprințară
ușoară ca un voal de etamină,
perfectă ca un sîn de domnișoară.
Era, s-ar zice, ploaie feminină.

În ochii noștri fremătau dorințe
nu mai știam dacă sînt stropi sau lacrimi
ne-nchipuiam că sînt niște ființe
ce-și consumau, pic-pic, mărunte patimi.

Așa a fost și cu iubirea noastră
atît cît a durat, preț de-o aversă
privim o altă ploaie prin fereastră
și-n noi pîndește-o liniște perversă.