De ziua mamei

Sunt umezi ochii mamei,
Când puiul îi recită,
Timid, cu voce-nceată,
O poezie, la grădiniță,
Bine învățată:

,,E ziua ta, mămică,
Și tare te iubesc,
Căci tu vrei să cresc mare,
Cuminte și-ndrăzneț.
Te-ai necăjit cu mine,
Pân’ ce m-ai făcut mare,
Și recunosc, mămică,
Că nu te-ai plâns prea tare.
Ai vrut să faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Și, cred, mămică dragă,
Că tu ai reușit.
Acum sunt încă mic,
Și doar îți mulțumesc,
Dar, când voi fi mai mare,
Eu îți făgăduiesc,
Să fii mândră de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Și-atuncea vei vedea,
Că munca ta mămico
Răsplata-ți va aduce.

Spun poezia și nu mă uit la tine,
Eu știu, mămică dragă,
Că plângi, nu de rușine,
De dragul meu, mămică!
De ceea ce-ai crescut,
Ești mândră, că-s cuminte,
Copilul tău iubit.
Și când vei fi bătrână,
Eu mâna ți-o sărut,
Drept mulțumire ție,
La tot ce te-ai zbătut,
Și lacrima fierbinte,
Din ochii tăi, cândva,
Nepoții ți-o vor șterge,
Să știi ! Mămica mea.
7-03-1991