Cu vis și dor de altădată ,
În cald amurg de soare trist , adorm ,
Și în refren de cântec de amor ,
Îmi amintesc de-o altă vară
Când razele de flori de lacrimi dulce ,
Îmi mângâiau obrazul scrijelit
Stăteam atunci culcat in vamă pe nisip
Cuprins ușor in gândul tău
Într-un amor de albe mângâieri să te ador ;
Și-n taină-ți mângâiam , chipul de copil
Te confundam cu marea ,
Îmbrățișam nisipul ud , sau ale tale coapse tremurând
Te sărutam ușor pe buze , căzând apoi încet pe trup
Era mirific , doar soarele se mai zbătea pe cer
Luptând cu pescărușii ce îl țineau stingher
Melancolie , iubire , efemer ...
În răcorosul răsărit de soare , mă trezesc
Și în refren de cântec de amor
Îmi amintesc că visul mi s-a dus
Și stau acum culcat în vamă pe nisip
Cuprins de dor în amintirea ta...