Să scoatem umbra din om, ai spus. Îl slăbește îl doare.
Armura e mai solidă. Mai lucioasă. Oglindește drumurile.
Își imprimă amintirile depictate subțire.
Cu penița sau cu un ciob de sticlă.

Acestea anume direct pe piele.

Dă-mi te rog mănușile / pasează-mi sarea.
Fiecare om e un amestec definitoriu.
[Auto]conservanți și mici momente trivia.
Dincolo de armură e pielea rănită.

Dincolo de piele sunt toate zborurile ratate.

Mi-e foame de Arcadia mai nou.
Toate casele pe lângă care trec aruncă în mine.
Cu vrăbii. Toate au gușile pline de umbra mea.
Întârzie pe coclauri și buze de hăuri.
Pot fi oricât de departe / mă pot ascunde oricât de adânc.
Prin armura mâncată de oxizi ea se strecoară.
La loc. Slăbește și doare întruna.

Dincolo de zbor se cască insondabila memorie de obște.

photo © Ehud Dekel

---
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.