6.15 … lumea se divide în două,

o iau de la alt început:

cireșele mele amare de sub katiușe

au apărut, după cum vezi, le voi atinge astăzi!

iar tu ești tot mai pergament în paspartou

vântul turbat și katiușele ne-au împraștiat visele.

ne-am întors la vechile iubiri noptatice

să ne regenerăm forțele criptologice.

nici măcăr nu ne mai dorim să ne mai revedem.


e ca și cum războiul, Armistițiul a fost

linia de demarcație

definitivă
dintre noi,

între luna și soare,

între noapte și zi. nu bagateliza.

n-ai fost decît arbitru de Sud

în timp ce eu ședeam frumos între alarme!


tandrețea cuvintelor nu ne mai oferă
hrana
inspirației,
rodia îngemanarii. prea romanțios.

războiul ăsta a șters orice urmă de finețe
din limbajul meu.nu sunt circumstanțe atenuante.nimic!

trebuie să spunem lucrurilor pe nume
Noi nu avem prieteni!

bianca marcovici