se pare că viața nu e posibilă decît grămadă
așa cum trebuie mers unde sunt banii grămadă
să iei parte la marea ta supraviețuire
de îngrămădit

se pare că orașele sunt culmea invidiei asociative
și a lașității cooperative
toate datorate suferinței condoleante
acestei triste deformații profesionale

ei bine nu poți fi generos sau erou
într-un oraș:
riști să sară haita pe tine

e preferabil să fim șervețele și pempărși umani
și să n-avem habar de unica noastră folosință

uneori chiar să uităm de toate lucrurile astea
să ne preocupăm doar de un lucru:
să ne dezvățăm de gînduri
și să ne amin-tim să fim detașați

poate că practica e criminală dar
bucuria de asemenea hal
încît pînă și morții i se oprește mintea

altfel avem ciudățenii iubim numai țăndări
toți o scapă în sfeclă e și normal
dacă nu suntem Christos să spunem hai
ia-ți tristețea

și umblă