Sunt cea mai iubită femeie,
trupul meu se face lichid,
curge,
se evaporă,
se împrăștie în aer,
se răsfiră
se modelează.
Sărută-mă, îi spun firului de iarbă
și el mă privește cu ochi mirați
din curiozitate,
din supunere,
din dragoste
își pune buzele lui pe buzele mele
elixirul sărutului nostru se imprăștie în aer
săruta-ne îmi spun firele de iarbă
sărută-ne! sărută-ne sărută-ne
și eu mă descopun în molecule
cu buzele mele flămânde, mereu mai flămânde
până când împreună cu toate firele de iarbă
ne contopim într-un sărut uriaș.
Sunt cea mai iubită femeie îmi spun
în timp ce firele de iarbă
mă ating, mă mângâie, mă răsfață
iar buzele noastre nu se mai satură
de nesfârșita dragoste.
Iubirea este o boală făra leac le spun
și hohotele lor de râs
ridică un al doilea cer.
Cine ar vrea sa renunțe la fericire mă întreabă?
Pe lumea aceasta or fi existând oare
și astfel de nebuni?
Bolnavă de o boală fără leac,
sunt cea mai fericită femeie!