Ofilito!
Ce trist e la tine fără
aparat de radio
ca pe vremea când scrijeleam
cu baioneta-n sânge
pereții cazărmii.

Dar te paște o nenorocire!
Am să te fac emisiune FM
și o să te pun să mă distrezi copios
ca fanfara la pomana de la Monument.
Iar eu am să zac cu capul pe scânduri
și cu ceară între degete
până când totul o să devină real...

Și o să ne latre câinii...