uite, ultimul strop de ploaie s-a pierdut la mine în palmă
privesc poate prea întrebător
citisem undeva despre tine
că nu mai ai lacrimi de dat asta nu ar fi prea grav
putem împrumuta de undeva de la vreun suflet ce râde

uite, nici norii nu se mai joacă
îi desenez eu pe fereastră iar tu crezi
că marginile lor s-au întâmplat demult în creionul meu
dar taci

acum spune
mai stăm așa în genunchi
sau zâmbim tulpinând cu drag niște flori