faptul că alesese să citească să tot citească acestă poveste
sfida logica
era o poveste tristă cum
moartea se așeza la picioarele unui bolnav
bunul doctor întorcea omul așa ca moartea să-i fie la cap
să nu-l ia
încă o singură dată și te iau pe tine în loc
nu așa se joacă jocul vieții și al morții
schimbând direcția
e fie cap fie pajură

îmi turnam câte un pahar mare cu vin roșu
proțăpit în spatele casei
mă uitam
în creierii întunericului

nu mai vedeam nimic

părul ei aluneca
în flacără
de-a lungul și de-a latul odăilor
pădurea sfâșia
fiecare sfârșit
începând cu noi
repede repede
umbrele se scurgeau pe ziduri
prelungind
strigătele nopții
vino acasă vino acum acasă

poți să o consideri o încercare de a pune ordine în firea lucrurilor
o derâdere la nu ai nicio scăpare
gândurile stau
în umbra pumnului
între mine și vin
e sticlă rece
comunică dublu

cartea avea colțurile paginilor îndoite
mă depărtam de ea
uneori treceau oamenii prin fața fereștii
se opreau acolo
se întâmpla să privească


cine ești