Ospățul

Bruscă oroare mă aprinde,
Fum și flăcări pretutindeni,
Aerul otrăvitor, fierbinte,
Bestii flăcări fără minte.

Grețoase, cârpele ard,
Se rup, și picură, și sar
Scântei, și totul e osândă -
Hrana ei, fiara flămândă.

Ieșire n-am și ma sufoc;
Diavoli roșii-n fiecare loc,
Suflarea-i tot mai grea și stiu-
Nimic nu scapă - mă va mânca de viu.

Oribil, negru, surdul zgomot,
Simfonia diabolicului clocot.
Din colțuri ascunse ies strigoi,
Ospățul sălbaticei morți e-n toi.

Groaznică, căldura mă cuprinde
Prin ochi focul creieru-mi aprinde,
Fără mormânt - doar vântul
Mă va imprăștia peste-ntreg pămantul.


Din fundul Iadului,călare,
Hâdul chip ce nume n-are,
A terminat și hohoteste asurzitor,
Și eu mă zbat, și strig, și mor...