ne-am cunoscut – îți amintești? – într-un octombrie târziu
plutea peste oraș o toamnă ce nu-s cuvinte să descriu
se-amestecau în aer păsări cu râset din rotiserii
unde-n pahare de vin fiert musteau fierbinte poezii

hei... bietul târg provincial... ce vânzoleală râu pădure
și ceasurile lui ochioase păzindu-ne din albe turle
trotuarele păreau manșete unei cămăși de tencuială
ce-abia ne dezvelea privirii codanele mergând la școală

în câte seri n-am așteptat ieșirea lor – mai educate –
se înroșeau sfios mințind: - vai ce răcoare mi-e la spate!
și tot mai iute tot mai des cu brațul verde le strângeam
încât de timpul prea grăbit adeseori iubeam uitam

dar toate trec se învechesc frunziș sau piatră de statuie
un guguștiuc pe-o creangă goală s-a-ngălbenit parcă-i gutuie
te-am întrebat: să-mi fii ai vrea... mireasă... îți mai amintești
dar eu plec dragă... ai răspuns din târgul ăsta... din pitești...

îmi luase mâna într-a sa ori zeu ori demon
și-mi dicta