am să îți vorbesc despre femeile frumoase și libere
nu despre cele care își ascund cu frică anii
și fotografiile de dată recentă prin sertare
care își pun pe pereți în rame aurii și pătrate
fotografia cu urs împăiat vată de zahăr pe băț și balon
de la băile Herculane de acum 10 ani
ci despre femeile cu zâmbet destins
neridate mirosind a chanel și a săpun de migdale
femeile fără griji bogate fardate dorite
femeile atât de mustrate din priviri sau cuvinte
că nu suferă de foame
că nu trebuie să își rupă de la gură pentru cei 7 copii
o bucată de pâine de preferință mucegăită sau neagră
că nu poartă ciorapi rupți iarna pe sub pantaloni
că au mașină un cont în bancă
și pleacă la mare la munte sau la Paris când vor
femeile care nu sunt inculte deși tiparul o cere
femeile ce nu cară seara spre casă și soț
plase mari cu salam Victoria, ouă, ceapă și cartofi

femeile acestea libere
cu buzunarele pline de iubirile poeților
când ele trec pe străzi orașul se luminează
bărbații își află un rost
tocurile femeilor frumoase și libere se înfig adânc în inima lor
din ea crește poemul acesta liber
cu zâmbet destins fără griji
ca o femeie frumoasă