Toți… in unul

Stele de foc și ploaie de îngeri,
Îngeri de soare și noapte de plângeri
Ce ard în lacrimile zâmbetelor reci
Iubirea mea, de ce nu te întorci?

Dar cine ești, căci sufletul meu vrea
Un om cu vocea ta și cu surâsul lui
Și înghețat ca vântul răsuflarea
Ce fuge toamna prin gutui !

Și parcă ochii lui s-ar potrivi
Iubirii mele mult imaginate !
Iar buzele acestui om le-ar umezi
Pe ale mele de căutări uscate !

Iar mâna celuilalt aș vrea s-o simt
Când singură mă plimb în parc, prin ploaie
Și glasul lui aș vrea să îl alint
Să simt cum trupul, inima-mi înmoaie !

Și dacă-am obosit să vreau din toți
Să te găsesc pe tine, să ai totul
N-am să te-ngrop lângă cei morți
Ci am să-ți las-neatins în sufletul meu locul !