din patul ca rădvanul unei clipe
aud cum șobolanii rod brocartul
ce mă-nvelea cu iz dulceag ca nartul
tânjind în pori pâcloși să se-nfiripe
un mânz trecea sub geam făcându-și cartul
prin broasca ușii năvăleau risipe
și mă umbreau nevolnice aripe
zădărnicind urcarea spre deșartul
clopot tăcut cu funii prefăcute
în putregai zvârlit pe slut făraș
un pic mai e prin șanțuri și prin cute
pătrund fantasme tenebros și laș
mă iau cu patul care-n zori pierdute
e un sicriu plutind peste oraș


15 octombrie 2006