se-ntâmplă ceva cu străzile orașului

la ora 1 fix
se deschid ca o inflorescență
carnivoră

prin vitrinele de sub tălpi vine un frig
de o eleganță nefirească
mă prind calm de coaja copacilor de pe margine
și nu se întâmplă mare lucru doar mă simt umilit
de alunecarea pașilor

sunt luat și dus dincolo de vitrină exact lângă geam unde se servește
ceai din plante de plastic
din țigară se scurge o nuanță pală a tenului

fața mea e mult sub pământ scuturată de toate insectele
care-ți intră în ochi odată cu lumina
artificială

bat în obloanele trotuarelor dar nu răspunde nimeni
doar un sunet exterior se aude prin picioarele mesei
îmi ling buzele
și zâmbesc

mă simt straniu dar
nu mă îngrijorez dintr-atât mai ales când vii și așezi fusta
netedă sub ceașca în care se diluează
secvențe din ceea ce va urma

o întâlnire cu mângâieri banale

era nevoie de frigul acesta elegant ca să ne vedem
din nou