Aș scrie-o poezie acum cum ți-aș mușca umarul verde,
Aș scrie-o din arșița gândului de vară întârziată,
Cu sete, cu ură pe mână, pe degete, o, pe buricele degetelor
Care pot simți ele cum curge, cum eu nu pot!

Aș mușca din umărul tău verde ca dintr-o bucată de stepă,
Aș lovi cu piciorul în pământ să crească pământ negru
Și sânge roșu să cadă prelins peste nechezatu-mi alb,
Din umărul tău, fecioară, aș scrie o poezie!

Și mi-aș smulge părul și aș tâșni izvor înspre soare,
Ca o palmă dată cu obrăznicie și dragoste cerului
Și aș cădea în genunchi și mi-aș cere cununa
Fără de care, minunato, nu pot să scriu despre tine...