ma-nfigeam statuie de sticla in vant,
rafale ma plesneau cristalin, as zice
imi lungeam palmele in departari spre tine,
un fel de bulgare de pamant imi pareai
dar le-am intins.
din degete imi crestea chipul tau.
modelam in lut
mai intai ochi, apoi privirea.

as vrea un soare care sa-mi usuce ochii plansi!

iti fremata o lunga adormire pe gene
cum as modela un somn? ma intrebam
dimineata aveai frunte cenusie cu nori
scrise si ele in ploi,
aveam sa picur puncte braille in lacuri albe.

o pereche de maini si un chip in nori,
uite, le-ai vazut? se veseli o copilarie
plimbata pe malul tacerilor mele.

iti netezeam visul albit pe la tample
cu degetele iti scriam obrazul
umbra incovoiata a gatului
gura apoi, Doamne, gura ta de iasca.


as vrea un ocean de ploaie, sa-ti ude buzele!

as vrea o luna sa ne acopere apropierile!

imi intorceam bratele din nori cu tine,
le sarutai intre fire de pamant si ploaie
in campii abrupte si pajisti salbatice,
coborai pe ele spre mine,
cresteam doua statui infipte-n pamant,
doi insetati amestecati.

Doamne, mai da o ploaie! si Domnul a dat.

ne amestecam iubitule,
dintre noi se ridicau spre bolte soapte
cadeau, braille, deasupra noastra.
nu mai stiu de cate ori ti-am scris punctele
de cate anotimpuri imi esti freamat, iubire
asa se scrie, iubire?
punct si punct.
zambet scriam, punct si punct pe scoarte de copaci
freamat, zambeam punct cu punct pe nisipuri decolorate.
cu inimi punctate in palme
de spaima punctului noi.

uite, femeia oarba isi strange in inima un barbat de culoare pamantie!

ma trezesc cu tarana pe buze, cu urme de ploaie si vant
de barbatul din lut
de femeia din mine
de cioburi sticloase si rani pe talpi,
de albastru in piept
alergand spre scoarta copacului
cantand:

iubitul meu din ploaie si lut
opreste-mi pe buze acelasi sarut!
oreste-mi pe buze
acelasi sarut!
opreste-mi
pe buze
acelasi sarut!
opreste-mi
pe
buze
acelasi
sarut!