știam că va trebui
să trec și prin locul acesta
acum cînd în mine a plesnit un vis
precum o umbră lipită de ziduri

cu tălpile tăiate mă furișez
în buimăceala unei glorii
ca o poveste uitată

pioșenia mă acoperă ca o zdreanță
aruncată de o furtună prea puternică

dezgolirea de sentimente
îmi dă tîrcoale ca un
diavol cu un șal mătăsos pe umeri
umezeala din jur hrănește
iarba ca un pansament
ce acoperă totul

aștept în liniște ca o
gînganie cu picioare asimetrice
să mă ia în primire

doar așa prin martie
vor putea păpădiile să explodeze
și să-mi împrăștie trupul
în cele patru zări