să admirăm această perfectă construcție
coloanele ei albe acoperișurile roșii
ferestrele cu iederă și vedere spre nord
o casă primitoare spun călătorii

papagali maimuțe tigri câțiva lei îmbătrâniți prematur
își cer cu ostentație dreptul la somn în menajeria din spatele grădinii
sau în globul cu ape trandafirii de la intrare

înserarea îi este prielnică
atunci un popor străin cu zei de carton
îi ridică statui ecvestre din piatră
pe alocuri deasupra teraselor largi
cenușa călătorilor râde sclipitor în penumbră
e întotdeauna primăvară pe vastele ei teritorii
îmbătrânind orizonturi abstracte
ceasurile numără amețitor de calm
surâsuri presupus virgine

sub masca de eter zeci de vedenii își caută sfârșitul
dorm presupuse iubiri un somn de veci pe tavă aurie
măcelărit în spaime se deapănă târziul

să admirăm vă spun această perfectă construcție
în fața ușii sale
o groapă imensă
plină cu schelete deplin fericite