Neantul și bezna vor fi răsplata
celui ce caută fără să afle!
Nimeni nu vrea să știe încotro mergi;
toți vor să afle unde ai ajuns,
care-i cheia dezlegării misterului
vieții și-a morții, cheia propriei tale
„desfaceri” într-un șir nedefinit de
idei și mai ales de metafore, care încă
mai dau speranță înstrăinaților acestei
lumi agreste? Toți vor să afle dacă mai
există un mâine, care le-ar mângâia
sufletele, cu patima cu care ei mângâie
și alină, mezinul febril, bolnav de ftizie,
care-i convins că ai săi vor arde odată
cu el în acel atât de copilăresc și nefericit
holocaust în care el arde de la începutul
ultimei ierni și-i tot mai mirat că odaia
lor, ridicată doar din reviste porno și cotidiene
mincinoase, acoperită cu zațul prin care marii editori
caută cu disperare geniul pe care cu emfază
l-au declarat prea devreme,
încă nu s-a aprins, cuprinzându-i
pe toți ai lui.
Ci, iată-mă, pe marginea ultimei zile,
cu inima și mâinile goale.
Un înger străin de viețuirea mea,
mă așteaptă să-i țin tovărășie
pe aleea pavată cu lespezi de noapte,
care duce la mausoleul proscrișilor.
Și mergem: În mine cineva scâncește!