Privesc cerul plumburiu,
Grămada de frunze-uscate,
Oamenii nepăsători
Cu care împart pământul….
Stau pe bancă și privesc
Undele lacului negru
Și mă gândesc :
«De ce toate poeziile sunt triste ? »
Nu există fericire ?
Nu există bucurie ?
Toți poetii-s melancolici….
Atunci eu nu sunt poetă !?
Nu,nu sunt,
Încă n-am devenit,
O poetă adevărată….
Oare cand voi fi poetă
Nu voi mai fii fericită ?....