Am pierdut ce nu puteam avea,Am pierdut iubirea ta,O salbă de trandafiri ofiliți la al ei mormânt,Cu țepii infloriți infipți in pământ,Nori de praf creați de pași grabiți se camuflează printre cuvinte de noroi,pline de tristețe,Ascunse in privirea ochilor nefericiți. Sentimente haotice se dezlănțuie în adâncul inimii,Nu mă iubesti decât prin vorbe amăgitoare,nu poți sa le stii ,Știu că n-ai vrut să mă rănești ,dar ai răsucit cuțitul in rană,Știu că n-ai vrut să mă-ntristezi,dar printre randuri se citea tristețea,iubirea mea a fost ofrandă,Același peisaj,altă lume,Dar de fiecare dată imi salvezi visele,iar soarele le-ncunună. Mă mint că mă iubești să supraviețuiesc lacrimilor ce stau să curgă în fiecare clipă,Am rămas un înger rănit,fără aură,care încearcă să zboare doar cu o aripă,Mă faci să cred că totul e posibil,că m-ai putea iubi sau m-ai putea răni,Că lacrimile care ar puta să curgă ar pieri sau nu s-ar mai sfârși.