Pe o coastă de deal, strada mea este așezată.
Cu case mici, pomi si garduri ca din povești aflată,
Dar cât de mulți oameni locuiesc pe-a mea stradă...
Și cât de rar iarna se-ntâmplă ca unul să nu cadă...
În schimb, copiii erau cu toții foarte fericiți,
În orice anotimp mulți aveam pantofii tociți.
La carte însă aproape cu toții străluciți.
”Zinca Golescu” școala copilăriei mele minunată,
Cel mai grozav liceu din câte au fost vreodată.

Profesori ce cu drag ne-au învățat,
Pașii în viață sigur ne-au îndrumat.
Cele mai frumoase amintiri pe care le pot avea...
Am copilărit cu Daniel T. Și Gabriela A.
Ce nu degeaba au fost și încă sunt.
Mă gândesc la acel băiat firav și inteligent,
Dintre toți cel mai minunat și talentat.
Nimeni nu știe de ce viața i s-a curmat.
Acum trăim doar în lumi diferite, paralele,
Știute doar de cel care a trecut prin ele.