ultima lumină geana frântă-și bate
pân' la mama-n pântec simt dâra de fum
un călugăr taie păsări vinovate
și cădelnițează morții de pe drum

trec umbre grăbite, goale de iubire
ah! la fiecare le-aș șopti: mai stai
nu mi-ar fi rușine să le dau de știre
că-ncropesc la noapte un oraș de cai

un oraș de iepe și de mânji sălbatici
albă tresărire-n verdele trifoi
pete de lumină, îngeri fantomatici
în cetatea-n care locuisem noi

ce sfârșit sinistru de blestem climatic
ochi arzând, de tigru gata să ucidă
împlinește-n faptă iute și sălbatic
relieful nostru ca pe-o Atlantidă

peste tot ferestre dușmănos închise
nimeni nu-i acasă, ora s-a-ntrerupt
un actor repetă replica prin vise
,,ard câmpii și pajiști dinspre dedesubt''