din grădina improvizată
îți trimit cupe de flori în fiecare dimineață

o parte le mănânc
câteva le port în buzunare pentru arome
dar cele mai multe le îmbrac
când mă excit prea tare

până când vom face dragoste mai avem de împărțit doar
plante mici de dormitor să le porți când ești pe ciclu

nu vorbesc (șșșșșșt trezești campanulele orhideele crinii)
în timpul echitației de la cafea
cu picioarele mult desfăcute
cuprinzând spătarul scaunului între pulpe cu vaginul
spre camera unde te dezbraci mai
repede
doar să te privesc

poate mă vei lua de mână și vei pleca
într-o grădină cu mai mult spațiu
nu te vei împiedica aiurea de un furtun scorojit sau
de vreun buton care dă drumul la țâșnitori

sau voi privi de sub ploaie cum florile respiră
așa prelinse pe trupul nostru și
îndreaptă petalele unele spre altele

iubito cât mai așteptăm simt că îmbătrânesc și rămân
cu toate florile în mine