Port pe frunte crenele de gânduri nerostite
Haina lunii noaptea o dezbracă
Din nou mă-ndrept spre malul cu ispite
Iarăși joc aceeași veche joacă.

Arunc cu amintiri, fac cercuri mari în apă
Păsări zburătăcesc pe zare a perechi
Vântul subțirel prefiră rosturi, parcă sapă
Un nou făgaș de rime prin urechi.


Se dezghioacă mugurii în plete vii pe ram
Poate este floare, poate este frunză
Incertitudinile înfrunzesc un dram
La trezirea somnului din om confuză.