frig, măi neică!
noaptea și-a strâns picioarele sub ea,
freacă palmele de mai multe ori;
suflă în ele să se mai încălzească,
încolăcită adoarme în carul cu fân.

aburul respirației cerbului
rănit de ghearele grifonului,
încălzește
scutecele albe ale orașului,
care-privit de sus,
se subțiază asemeni unui fum dus de jocul perfid al întâmplărilor.

câmp de zăpadă-pod pentru crivăț;
unda pârâului înțepenită este.
șoapta împietrită, bocitoarele au plecat;
cerul stinge amoniacului văpaia voluptății
și
lasă să se vadă printre clăbucii alburii
ochiul de
l
e
b
ă
d
ă.

cuibar înghețat între ape;
coborând de pe Steaua Polară, pescarul undița aruncă:
atârnată de fir
viața
toaca
b
a
t
e.

bătrânul zâmbește: miracolul basmelor se întoarce.

desculță prin țărână,
înocența
provocatoare chiuie.