pe înserate mă întorceam de la spital

cu autobuzul vuind de muzici populare

țineam în brațe galbena mașină de poliție rurală

acasă mă așteptau mitralierele negre

huțul și cocoșul care mi-au rupt complotând

pansamentul alb din capul proaspăt spart

acum stau țeapăn în scaun ca un Axis Mundi

se-ntreabă lumea după o oră dacă-s mort

la operație am suportat durerea admirabil

nu reușeam să trag maneta de viteză ludic

și cu piciorul să calc pedala de accelerații

m-am întrebat o clipă dacă e rost să mai suport

o fată înaintea mea se odihnea cu capul pe banchetă

nervii mă dureau în sângele curgând pe gât

cu gura în cârlige eram prins și ochelari de cal

aveam și eu râdeam cu voce groasă gâlgâind

cu sunetul ascuns prin fundul gurii tropăiam

ca un bătrân tușind prea palid răsfățat

de-o rază de lumină de pe golul raft

și naufragiat în golful ceștii plin de zaț