Ochi și minte mi se luptă
cu lumina-n catapultă,
s-o trimită iar spre soare,
ca pe-un semn de întrebare
ca solie de-mpăcare,...
Că trecu cam mult de când
eu din mit am coborât,
ochi din ochi iar-mă-născând
și de Domnul întrebând,
blând alergând către Blând,
într-un gând, într-un cuvânt,
vrând-nevrând și transpirând
temător și stând la rând;
Am pornit iar strănutând,
alungând și strămutând
tot ce-n mine-a fost plăpând,
urmărind și îmblănind
tot ce-n mine-i suferind,
licărind iar către mine
flăcăruia—ochi de câine
ce-a aflat coaja de pâine...
Eu—aflându-mi iarăși haine-n
Focul soarelui de Taine-M.