de noiembrie

cuvântul țipă sfredelindu-și vrerea
și literele cad dezordonate
ca niște păsări fotografiate
cu aripile măturând durerea

vocalele nu se mai pot abține
evoluează precum plodu-n ou
sentințele cu ruperi de ecou
se scriu în tuș de lacrimi cu aldine

poemul tău nescris n-o să mai poată
să-ți mai tresară mâna amorțită
va fi ca o nevastă despletită
pe care o acuză lumea toată

noiembrie în suflet de poet
zădărnicie și tristețe toarnă
și pleacă, după ce, în prag de iarnă
l-a-mbolnăvit de sindromul Tourette