Vad printre frunze lumina zilei
Duioasa ca cintarea unei flori
Farmecul sufletului fericirii
Iubirea-i din scintei nemuritori.

Mingieat de glasul riului lin
Straveziu ca lacrima rugaciunii
De durere eu pling si suspin
Sub cerul inflacarat a primaverii.

Pasari incintate zboara intre raze
Pierdute in vazduh ca sufletul usor
In ochi se simte o dulce libertate
In lumea fara margini in cer fara hotar.