in padurea dusa n alte ganduri
sunt prea multe vulpi si ramuri
prea putine clipe triste
si destui copaci uitati
ca o mama fara tați
un cerb
isi alunga copii
doar un lup
fara rusine
ce tot se plimba prin lume
stie luna sa o urle
face frunza sa tremure
si creanga sa scuture
tot ce au pierdut
dar el nu ucide
doar mortii îi râde
la fel ca un conte
ce si a pierdut padurea.