Obosită, glacială,
Iarna s-a retras în munți,
În vacanță hibernală
La prietenii cărunți.

Mai la vale, pe coline,
Prin livezi adie vântul,
În acord de violine
Mângâie ușor pământul.

Printre frunze putrezite
Sună clopoțeii dalbi,
Iar crenguțe-nmugurite
Se preschimbă-n fluturi albi.

Un covor nou se întinde
Pe izlazuri, la câmpie,
Decorat cu flori plăpânde
Și bănuți de păpădie.

Râul aprig, dezghețat,
Șerpuiește-atent spre mare,
Senin, cerul și-a brodat
Obosite aripioare.

În natura-i sărbătoare,
Soarele blând strălucește,
Conștient seducătoare
Primăvara ne zâmbește.