Naște-mă ochi
dar mama s-a grăbit pe uliță mă ținea strâns la piept de teama drumului aspru lunecos înghețat și subțire la șanț
veneau oricum apele doctorul satului era unul tânăr venit de la oraș i-a zis așteaptă femeie la rând
în față doar frigul

naște-mă ochi am strigat măicuței dar cine să audă Doamne Tu puneai aripi la păsări despre oameni te-ai îngrijit mai târziu
mama mergea mai departe din casă în casă punând semne la pânză făcea noduri unul pentru fiecare câine dimineața la prânz noaptea plângea
frigul în lanț mușcând aer

naște-mă ochi am strigat din nou răsucind pâinea zilei pe cuțit unul mare tăios era spaima
mama mergea mai departe nu era nimeni acasă se îngusta drumul cum olog de vedere mi-am zis mă va naște

maica a plecat cu un ochi mai puțin
pentru orb drumul
se leagă de spațiu




București
vineri 17 martie
noaptea