Un suflet îmbãtrânit
Ce grea povara
Un chip atât de tânãr
Ce trupul mi-l doboarã.

Si regãsesc adesea
Privirea-mi reflectata
Doi ochi ce sunt pustii
Doi ochi de altãdatã

Timpul, ce-amara încercare
Si spaþiul-mi devine
O strâmtã închisoare
Tinereþea mea ce umbla
Precum ar fi o umbra
Si setea mea de viata
Acum e sumbra.

Si nimeni nu va simte
A mea singurãtate
Eu sunt ferice acum
Si alþii-mi dau dreptate.

Eu simt ca undeva, cândva pierduta-n lume
Exista a mea iubire, o ºoaptã fãrã nume
Un legãmânt pe veci ne leagã peste vreme
Si a sosit momentul sa rup a mea tãcere

Te strig in somn
Sunt treaza, te caut cu privirea
Ce suflete golite
Ce mare e pustimea

Nimic nu-mi da speranþa
La a ta visare
Nimic nu mã opreºte
Sa fiu învingãtoare
Si totuºi simt un abis
Ce tinde a mã cuprinde
Si totuºi simt un suflet
Ce-mbracã alte vesminte.

15,09,2001