am luat cu mine cândva din nebăgare de seamă
umbra ta
stă acum în sertar plină de praf
nici nu știu ce aș mai putea face cu ea
prietenii îmi spun că nu e de bine

ce vină am eu
că nu mă poți opri acum
să îmi spui iar și iar
hei
a mai trecut o primăvară
ia-mă de mână și nu te schimba

plouă
am să ies în oraș fără tine
și fără o vârstă din mine
jumătate bătrân jumătate absent
un om cu teniși albi și batistă

dacă voiam
ajungeam ca și tine
un poet demodat cu prea multe cuvinte
dar nu s-a-ntâmplat așa
nu te supăra
totul e bine

uite
strigătul tău a ajuns acum până la mine
îl privesc cuminte și râd

poate m-aș îmbrăca într-o zi cu umbra ta
dar vremea aleargă hai hui
ceasul a stat ploaia la fel
și
când te privesc
nu știu cum se face
dar mă văd acolo
doar pe mine

o fi devreme o fi târziu
cine mai știe
ceasul a stat ploaia la fel

doar prietenii îmi spun că nu e de bine

asculta poezia in lectura autoarei