nu se arată cu degetul doar
se împușcă în tâmple cu păsări veștile
pe front au trecut de linia întâi
tăiat sârma ghimpată
prin ea
soarele a răsărit furișând lumina o picătură
de sânge frigul pe post de brancardier ești
frumoasă îți spun
înaltă
câte pietre poți număra
numai una singură doare

noaptea împrăștie întunericul în șoapte
stăm ghemuiți unul spre altul norii își fac ultimul cuib pentru alți nori unii mai mici
femeie te iubesc și mâine e vineri în sfârșit

trimit scrisoarea
drum lung
ciorile glonțului ciugulesc înfometate disperarea
la radio se anunță hăitașii întorc la casele lor
Domnul le-a luat numerele de la porți
fiecare pe unde apucă

mergem înainte
soarele în inima ta a